La invitaţia dnului Ştefan Mărculeţ, redactor al Ziarului Lumina, ediţia de Transilvania, părintele paroh Adrian Roman a răspuns unor întrebări de actualitate privind semnificaţia spirituală a gestului de a dărui. Articolul a fost publicat în Ajunul Sfântului Nicolae la rubrica „Răspunsuri duhovniceşti”, fiind preluat şi în ediţia naţională a cotidianului.
Redăm, în continuare, conţinutul articolului:
Dăruiţi bucurie!
În perioada aceasta a Postului Naşterii Domnului tot creştinul îşi bucură mai întâi ochii cu cele ce vor să preîntâmpine marele Praznic. Şi urechile noastre sunt încântate de melodicitatea aparte a colindelor, apoi celelalte simţuri ispitite de cele pregătire pe mese. Fiecare se găteşte şi pe sine şi adaugă grijii sale căutarea darurilor ce vor fi oferite celor dragi ori celor lipsiţi. Toţi vor încerca să dăruiască bucurie.
Îmi vin mai întâi în minte cuvintele lui Steinhard: «Dăruind vei dobândi». Menirea noastră pe pământ este să dobândim prin dăruire. Trebuie să ştim, însă, şi cum să dăruim şi cum să dobândim, iar apoi ce să dăruim şi ce să dobândim pentru că în raport cu darul este şi lucrul dobândit. Cuvântul Scripturii ne spune şi că cel ce dăruieşte este mai fericit decât cel ce primeşte. De fapt o situaţie poate să fie aceea în care dăruitorul îl face fericit pe cel ce primeşte din pricina potrivirii darului cu dorinţa aceluia, iar o alta în care dăruitorul trăieşte cu adevărat bucuria aceluia ce primeşte pentru că preţuieşte respectiva persoană. Vorbim deja despre iubire. Este adevărat că darul poate să fie satisfacerea unei nevoi, umplerea unui loc gol. Această plinire a golului însă, poate să fie trecătoare dacă cel ce dăruieşte nu se implică în dăruirea lui, dacă nu se dăruieşte şi el. Noi credem că Dumnezeu se dăruieşte pe Sine în darurile Sale. El ni s-a dat mântuindu-ne viaţa. Unele daruri sau donaţii pot salva vieţi, alte pot duce spre pierderea sufletului. Am putea să vorbim de un răsfăţ al darurilor. Unii copii sunt răsfăţaţi cu prea multe daruri, iar alţii se bucură de unul singur mai mult decât cele numeroase primite de ceilalţi. De ce ? Pentru că aceluia i s-a vorbit şi despre merit, şi despre recunoştinţă. Trebuie deci, să ştim şi cum să primim. Mântuirea noastră este primită în dar. Aşa ne învaţă Biserica. Mulţumirea nu se reduce la «a te obosi» să spui «Mulţumesc!», ci la a trăi cu adevărat un sentiment de bucurie şi de iubire pentru cel ce îţi oferă.
În perioada aceasta auzim adeseori de donaţii, colecte, de oferte ce te atrag spre cadoul perfect, sloganuri ca: «Fă-ţi un cadou!», «Luna cadourilor», «Dăruieşti şi câştigi», «cadouri personalizate», «idei de cadou» etc. Ele transformă uneori darul în afacere. Am avea impresia în primă instanţă că suntem ajutaţi să dăruim mai uşor. Este periculos acest lucru. De ce ? Pentru că gândul de a dărui ceva trebuie să plece de la noi. Nu este timp de a vorbi despre întreaga teologie atât de bogată a darului. Referirea mea este la darul material care implică de fiecare dată spiritualul. Dumnezeu ne dăruieşte ceea ce avem nevoie. Noi dorim mai mult decât atât, atât dela El, cît şi unii de la alţii. Câte supărări, câte dezamăgiri atunci când darul nu este pe măsura aşteptării sau la momentul potrivit. Cadoul luat în ultimul minut poate să fie un dar potrivit sau un cadou formal. Lipsa banilor sau pana de idei în legătura cu alegerea darului creează un stres. Multitudinea de opţiuni atunci când posibilităţile financiare sunt consistente creează şi ea un stres. Un moment de criză sau de judecată, iată, în mijlocul forfotei în care e aruncat omul în căutarea « cadoului perfect ». Darurile materiale atunci când nu există la mijloc o nevoie sau o lipsă pot să fie doar motive de a ne arăta dragostea, respectul, recunoştinţa. Dăruirea unei flori de exemplu, este bucuria lăuntrică a celui care primeşte, însă, atenţie, orice dar, orice oferire poate să fie goală de conţinut dacă nu dăruim din inima noastră. A dărui din inimă înseamnă a te simţi cu adevărat fericit că poţi să bucuri pe cineva, că poţi să mântuieşti pe cineva scoţând-ul din tristeţea lui, că poţi salva pe cineva din necazul său. Să nu căutăm să impresionăm printr-un cadou, ci să aducem bucurie printr-un dar în care suntem implicaţi sentimental, spiritual. Nu este greşit să surprinzi, nici să impresionezi, nici să cauţi originalitate în darul tău dacă toate acestea iau în considerare faptul că darul nostru trebuie să producă ceva bun, ceva ziditor, ceva care să izvorască recunoştinţă, ceva care să ducă la mai multă dragoste sau la iertare sau la mai multă judecată, ceva ce educă sau îndreaptă spre virtuţi, ceva ce poate înmulţi talanţii aceluia. Pot fi acestea criterii de alegere a darului.
Dacă o să fim mai buni o să ştim să dăruim mai bine sau mai mult sau încercând să dăruim mai mult o să devenim şi noi mai buni. Doresc fiecăruia în veselia şi bucuria de Crăciun să fie bun. Fiţi buni!
Pr. Drd. Adrian Roman
