Credincioșii Parohiei Cristian I, Protopopiatul Săliște, județul Sibiu, s-au bucurat, duminică, 22 septembrie 2024, de prezența Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Laurențiu. Cu acest prilej, Înaltpreasfinția Sa a binecuvântat lucrările realizate în ultimii ani la exteriorul bisericii. În soborul slujitor s-au aflat Pr. Petru-Toader Damian, protopop de Săliște, preotul paroh dr. Adrian Roman, consilier social-misionar al Arhiepiscopiei Sibiului, împreună cu alți slujitori ai Sfintelor Altare.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu a explicat celor prezenți însemnătatea pericopei evanghelice din Duminica a 18-a după Rusalii, în care se face referire la Pescuirea minunată.
„Cărțile Sfinte nu sunt cărți care aduc în prezent doar evenimente istorice întâmplate, ci ele aduc adevăruri descoperite de Dumnezeu, pe care noi trebuie să le ni le însușim și să le aplicăm în viața noastră. După ce Mântuitorul a vorbit mulțimilor, spune Sfântul Evanghelist Luca, Acesta i-a zis lui Petru: «Depărtează-te în adânc, mai departe, în profunzimea mării, și aruncă mreaja». Și el a spus: «Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic».Apoi a continuat zicând: «Dar după cuvântul tău voi arunca mreaja!». Și atunci s-a întâmplat minunea. Întâi de toate, minunea a fost că acest pescar specializat în prinderea peștilor, și-a trecut peste pregătirea lui și voința lui. Cu toate că toată noaptea n-a prins nimic, i-a zis: «N-am prins nimic toată noaptea, dar după cuvântul tău…». Deci – în momentul în care el s-a lăsat în voia lui Dumnezeu –, „după cuvântul Tău, arunc mreaja» și, «aruncând-o, s-a umplut de pești, încât au fost nevoiți să cheme și cealaltă corabie și s-au umplut amândouă», spune Sfântul Evanghelist Luca, «încât erau gata să se afunde». Observăm deci că în momentul în care noi, asemenea Sfântului Apostol Petru, ne îndoim de un lucru… am tot încercat și n-am reușit, dar vine un apel de sus: «Mai încearcă o dată!», și dacă noi spunem: «după voia Ta, Doamne, mai încercăm încă o dată», se va produce prima minune în mintea noastră, în gândirea noastră. Că ei și-au dat seama că nu prin puterea lor s-a făcut minunea, ci prin puterea lui Dumnezeu, Care a lucrat prin Învățătorul lor.
Urmează apoi faza a doua: toți s-au speriat. În loc să fie bucuroși de mulțimea peștilor prinși, și-au dat seama că peste puterile lor s-a realizat această minune. De aceea cel care a ascultat și a aruncat mreaja, Simon Petru, a căzut în fața Mântuitorului în genunchi și a zis: «Doamne, du-te de la mine, că sunt un om păcătos.». A fost demonstrarea schimbării sale. A simțit el că se întâlnește cu puterea lui Dumnezeu prin Hristos și el, ca om pământesc, ca unul supus tuturor păcatelor, s-a așternut în fața Mântuitorului și a zis: «Du-te de la mine, că sunt un om păcătos, nu sunt vrednic.». Iar Mântuitorul îi răspunde printr-o sentință foarte importantă, și anume: «Nu te teme!». Deci, ori de câte ori suntem noi îngrijorați, fricoși, neputincioși, dacă ne îndreptăm mintea, gândul și rugăciunea către Mântuitorul Hristos, vom auzi aceste cuvinte «Nu te teme!». Și a adăugat: «De acum te voi face pescar de oameni!». N-a înțeles Simon Petru, dar a acceptat, a primit această prevestire. Și, într-adevăr, ucenicii pe care i-a ales Mântuitorul s-au transformat din pescari, din cei care prindeau pește pentru ca să se hrănească, pentru ca să trăiască, în cei care pescuiau pe oameni pentru Biserica lui Hristos, cei care îi chemau în Corabia mântuirii pe toți cei pe care Dumnezeu i-a rânduit să trăiască în lumea aceasta. Iată deci imaginea aceasta: o prevestire a Bisericii.”, a spus ierarhul.
La momentul chinonicului, preotul paroh dr. Adrian Roman, consilier social-misionar al Arhiepiscopiei Sibiului, a transmis mulțumiri Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Laurențiu pentru binecuvântarea adusă în mijlocul comunității.
„Una dintre lucrările principale ale comunității noastre a fost și să refacem, timp de mai mult de un an de zile, exteriorul bisericii noastre. Ne gândim că la cei dinaintea noastră care au reușit să conserve acest monument, exteriorul mai păstrând încă o parte din pictura exterioară, de la altar. Însă, dincolo de ce am realizat sau realizăm noi legat de cele pe care trebuie le conservăm și care sunt patrimoniu al comunei noastre, bunuri obștești care aparțin tuturor, comunitatea noastră sau frățietatea noastră este cea mai importantă și noi am simțit că în ultimul timp ne-a unit rugăciunea de aici și de aceea și rugăciunea pe care o facem întotdeauna împreună și în modul acesta mai ceremonios ne adună și cinstește pe fiecare ctitor și dă cinste sau încredere sau curaj celor care fac parte din familia bisericească și se participă la slujbele Bisericii și la lucrările atât de diverse.”, a spus preotul paroh dr. Adrian Roman, consilier social-misionar al Arhiepiscopiei Sibiului.
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, a oferit dnei preotese Cristina Roman, Ordinul „Anastasia Șaguna” pentru lucrarea ei discretă și constantă din comunitate adusă cu multă dragoste și abnegație, dar și pentru activitatea ei editorială sau din cadrul asociației eparhiale, ca preoteasă, ca mamă, ca model al comuniunii în cadrul parohial. Dlui Ion Chiș, directorul școlii din Cristian, a primit Ordinul cultural „Sf. Ierarh Andrei Șaguna”, iar dlui Alin Neagu, i-a fost acordat Ordinul ctitoricesc pentru laici „Mitropolit Ioan Mețianu”, pentru munca și fedelitatea sa din cadrul parohiei, iar cantorului Sabin Stratulat, Ordinul „Dimitrie Cunțan” pentru cântăreții bisericești pentru credincioșia și devotamentul lucrării lui ca și cantor și enoriaș. De asemenea, s-a acordat acte de cinstire dlui Ioan Seuca, primarul comunei Cristian și binefăcătorilor care au contribuit la procesul de înnoire a lăcașului de cult.
***
Inscripțiile de la proscomidiar atestă anul 1790 ca an de finalizare a lucrărilor la construirea lăcașului de cult. Altarul bisericii este mai vechi, fiindu-i alipit ulterior corpul actualei biserici.
Monumentul are proporțiile reduse ale unui paraclis și se leagă de tradiția bisericilor romanice ale Transilvaniei înălțate între sec. XIII și XV. Turnul-clopotniță este deasupra intrării, la apus. Biserica prezintă o pictură murală foarte valoroasă, în tehnica frescă (culori dizolvate în apă sau apă de var, aplicate pe tencuiala umedă) și a fost realizată și restaurată de-a lungul timpului de pictorii Stan Zugrav și Ioan Zugrav (altar, 1790), Ioan Zugrav (naos, 1805), Ciobanu Gheorghe Firmilian (pronaos și pridvor, 1971), Bîrhală Mihail Gabriel (restaurare completă, 2008).
Biserica, așa cum se prezintă astăzi, a fost construită cu mare greutate și trudă de localnicii români ortodocși, care la acea vreme erau minoritari într-o comunitate preponderent formată din sași. Așa se explică ridicarea lăcașului de cult pe locul unuia mai vechi și mai mic și pictura din două epoci diferite, așa cum rezultă din inscripțiile murale.
